tin minte si acum primul nekerman pe care mi-au picat ochii. anca vecina de la scara alturata, lucra la lufthansa. nu era stewardessa dar pe langa ca era buna de-a dreptu era si foarte draguta. intre toate cacaturile pe care le aducea, se gasea pierduta printre burda si vogue nemtesc si cate un exemplar din neckerman. invariabil ajungeam tot timpul pe la sfarsit unde erau prezentate prietenele cele mai bune ale omului. ale omului care nu are ce face desigur. ale omului bun la toate. ale omului fara o alta ocupatie evidenta decat bricolajul in garaj si reparataul ocazional al burlanului vecinului. nu vreau sa spun ca acest cetatean este homo, dar dupa cum ne este el prezentat de actualele emisiuni de profil de pe discovery, probabil este. nici prin gand nu-mi trecea ca nu numai eu, un copil de 8-9 ani ma uitam cu jind la ele, si nici nu-mi trecea prin cap cat de mult ma vor afect in viitor. nu va ascund deci fascinatia mea pentru aceste unelte, una mai mult vizuala pentru ca efectiv nu am ce face de exemplu cu un flex. decat desigur sa-i omor pe astia care ma deranjeaza acum cu bormasina. care nu sunt aia de la televizor sau cetateanul saten cu dantura perfecta din neckerman. nici pe departe. ei nu stau in case pe pamant distantate una de alta. ei nu stau intr-o tara cu reguli clare de poluare fonica. in germania in unele landuri nici apa la wc nu o poti trage dupa anumite ore ce sa mai zic de dush.

acest boschetar pe care il vedeti zilnic pe la ikea si hornbach nu are altceva mai bun decat sa-si mai faca el cate ceva prin casa. pe langa ca a descoperit bormasina SDS frate trece prin orice a mai descoperit si bucuria de a putea pune o etajera unde vrea si cand vrea. evident vrea cand e acasa, si in special se pare ca bormasina in romania merge mai bine dimineata. nu se stie cu certitudine daca spiralul se consuma mai putin din cauza temperaturii mai joase dimineata, sau daca luna influenteaza in vreun fel modul ciocan dar cu siguranta merge foarte bine in jurul orei 8. lucru atestat si de cercetatorii britanici. motivul real al acestui timing nu-l pot vedea decat in ulterioarele discutii la cafea cu colegii. pe genu ce-i cu pizda aia ma ? frate am dat o gaura azi dimineata sa pun un tablou si am nimerit in armatura, s-a rupt spiralu ca era d-ala din obor si …

acest cacat cu bormasina a luat parca locul vechiului securist despre care se credea ca exista in fiecare bloc. ei bine, cetateni, au murit oameni la revolutie ca sa nu mai credem, sa stim ! stim cu siguranta ca exista un boschetar cu bormasina in fiecare bloc. asta in blocurile cele mai norocoase. incep sa cred ca bormasina nemteasca a fost unul dintre motoarele revolutiei din 1989. un veritabil vector. daca darami pereti cu ea de ce nu ai darama si un regim. de ce sa nu darami psihic toti vecinii, pana la urma e 8 dimineata, oricum nu doarme nimeni !

* precizez ca bunicamiu avea bormasina de prin 78 sau ceva ca facea constructii dastea cu baraje prin orientul mijlociu, si veneau pe rand vecinii sa o imprumute. faza e ca era black&decker (firma americana) si bunicamiu in mintea lui si-ar fi dorit tot un BOSCH ma nene …. 

Advertisements

tree of life

November 2, 2011

* cel mai profund film despre viata, dragoste si semnificatia vietii in genreal pe care l-am vazut de la The Fountain incoace. nerecomandat amatorilor de blockbustere filmul chiar este premium de la imagine la jocul actorilor, as putea gasi cusururi doar la montaj, probabil boala profesionala. nu ca nu as intelege stilul doar cred ca se putea si mai bine mai ales la ce imagini sunt. e la fel de posibil sa plangeti pe cat e de probabil sa nu prea intelegeti nimic. exact ca viata. daca nu iubesti trece pe langa tine.

london exposure

November 2, 2011

1503 cobor la taxi. soare afara,  destinatia otopeni. soferul pare serios, imi aduce cu radu, frizerul meu. ne lansam in discutii despre noul aeroport de pe chitila, injuram baneasa, the usual. nu stiu cum vine vorba ca merg la londra. nasol domne ploua in continuu. ii sustin teoria conform careia ploile erau inflentate de revolutia industriala dintre secole, nu stiu ce cox ars declanseaza caderi de averse, nu ma bag mai adanc ca nu sunt specialist. omu in continuare indoit. ii explic ca din totalul de zile petrecute de mine in londra maxim 15% a plouat. taximetristul nu pare convins si merge in continuare pe scenariul sau shakespirian. il las sa viseze. la londra e cald si bine.

atat cat poate fi noaptea desigur. ma intalnesc cu niscaiva amici romani la un restaurant italienesc pentru a pregati stomacul pentru alcool. mancarea buna, atmosfera draguta. ajungem si la petrecere, atmosfera amestecata. ca la londra. amestecul e atat de puternic in general incat eu am senzatia ca vorbesc mai bine enegleza decat 80% dintre cei pe care ii intalnesc. nu ma insel, in londra nu prea sunt englezi, desigur.

prima data am vazut londra la 14 ani. pe toata. tata lucra la bbc si intr-o vacanta ne-a plimbat 2 saptamani peste tot, efectiv peste tot. am ajuns chiar si la brighton. tin minte ca m-a impresionat muzeul stiintei din londra, musai sa-l vedeti daca stati pe acolo mai multe zile. dar cel mai mult m-a impresionat respectul oamenilor pentru meserii si nenumaratele pravalii de te miri ce. si faptul ca e cel mai viu oras pe care l-am vazut pana acum. precizez ca mult prea adulatele barcelona si amsterdam mie nu mi se par orase, am o viziune mai imperiala asupra termenului de mare oras.

saptamana trecuta am vazut cand plecam spre aeroport un om trecut bine de 50 de ani, cu parul alb si rucsac in spate care urca plin de energie la deal pe un monociclu. ce m-a frapat a fost ca nu ma frapa absolut nimic la acest peisaj, parea fix de acolo. si nici nu se chinuia sa urce la deal, pur si simplu urca. you gotta love london !

parascheva

October 19, 2011

vineri am fost la iasi. am mers cu trenul, chiar avem pofta sa citesc o carte si asta am si facut. o scurta istorie a romanilor, povestita celor tineri. de neagu djuvara. in fine, am ajuns la iasi.

dau sa trec de pe peron spre exteriorul garii si trec asadar prin gara. prima oara vad 20 de tiganci pe jos in dreapta, toate in fuste multicolore. in stanga, altele 30. mai merg 5 pasi alte zeci de tiganci toate cu cruciulite in maini si tot felul de obiecte clasice de vrajitoare. jumate din ele dormeau. cand ajung la taxi, surpriza ! omul nu vrea sa ma duca la hotel, ca e inchisa strada, ca e nebunie. ce nebunie domnule ?? moastele sfintei parascheva domne’. dupa ce am negociat intens cu 3 taximetristi ajungand sa ii promit unuia triplu, am ajuns si la hotel. intradevar mare de oameni pe strada, insa majoritatea pietoni. strazile erau inundate de mirosul de busuioc si comert ambulant cu te miri ce obiecte bisericesti.

a doua zi s-au mai calmat, dar am prins pe tren pelerini care se retrageau spre casa. nu mare mi-a fost mirarea cand la vederea unui mare curcubeu in stanga trenului oamenii au inceput sa-i multumeasca lui Dumnezeu si chiar si sfintei Parascheva pentru cele intamplate. nu vreau sa vorbesc cu pacat, dar e destul de trist sa observi ca desi avem internet, wireless si iphone, traim tot in evul mediu :)

October 6, 2011

frumos pe stadion

September 30, 2011

nu sunt un expert in fotbal dar din cand in cand ma mai uit. mai ales la champions league. deoarece singurul microbist din familie, bunicul meu, tinea cu rapid am preluat si eu aceasta afinitate. faptul ca ma cheama goanta sau ca sunt vecin cu george copos, sunt simple coincidente.

in viata mea am fost o singura data la meci. progresul – mecanica fina, undeva pe la inceputul anilor 90. de atunci nu am mai calcat. acum ca suntem si noi europeni si avem un stadion misto, voi merge mai des. ieri am fost la rapid – eindhoven. stadionul mi se pare absolut bestial. singura tampenie este perchezitia om la om care ingreuneaza accesul. pe de alta parte este necesar, tocmai in ideea ca ma duc acolo sa ma simt bine si nu sa stau intre fumigene am si mers. nu mananc seminte, nu fumez dar beau bere. cum adica sa nu ai bere ? incredibil …

meciul efectiv mi s-a parut foarte misto, mi-a placut cum a jucat rapid, aia mi s-au parut stersi, in nici un caz echipa care castiga cu 7-1. dar cum in fotbal ocaziile se razbuna, forma fizica conteaza si mai ales experienta, pe final schemele alea proaste de le-au incercat aia tot meciul le-au iesit. asta este, macar nu am plecat suparat de la stadion. doar am pierdut romaneste, meciul si stadionul mi s-au parut mult peste. despre galeria rapid nici nu mai zic, au facut o atmosfera absolut bestiala. o sa mai merg …

 

de ceva zile am o problema cu furnicile. saptamani chiar. la inceput ieseau din parchet si faceau un circuit catre o bucata de nu stiu ce, scapata de mine din gura in timp ce ma uitam la televizor. au terminat bucata aia, au disparut. era oricum undeva langa balcon, nu m-am gandit ca e un musuroi, am presupus ca furnicile au gasit o bresa. mai apoi am observat ca ies din rostul dintr-o plinta de langa frigider. sute. poate mii. tot asa, gasisera ceva in bucatarie. am luat acel ceva, s-au retras in plinta. le-am zidit dar ce sa vezi, furnicile pot sa treaca prin chit. am pus mai mult, dar nimic, furnicile nu pot fi oprite neam. intre timp m-am si obisnuit cu ele, nici nu sunt de-alea mari … defapt sunt printre cele mai mici pe care le-am vazut. chiar simpatice. daca le calci nu patesc nimic. nici cu slapul nici cu piciorul descult. in fine. am inceput sa ma gandesc ca un veritabil om de stiinta la motivul care le face pe aceste fiinte sa urce pana la etajul 4, pana la 6 sau chiar pana la 9. pentru ca da, am mai auzit in ultima vreme cazuri. sa fie rezonanta electromagnetica in continua crestere a pamantului ? sa se apropie vreun cutremur devastator ? daca cumva se intampla ceva cu pamantul si ele simt si incearca sa se protejeze parasind habitatul natural si departandu-se cumva de pericol. cum altfel decat in sus. ma gandeam acum, daca le omor si se intampla cine stie ce, radiatii, 2012 si alte pericole majore … cine dracu o sa mai aiba grija de apartament in lipsa mea ? nu de alta dar teoretic au sanse mult mai mari de supravietuire decat mine. mai bine le las in pace ….