mon cheri te fac un alioli ???

September 15, 2011

mon cheri este un restaurant destul de vechi. pe genu mergea mama cu tata pe acolo cand eram eu mic. se afla pe langa benzinaria de la dorobanti, cum intri pe tudor stefan la vreo 50 de metri asa, fix la numarul 16. are o mini curticica destul de primitoare, inauntru marturisesc ca nu am fost. adica am fost cand eram mic, si acum pana la toaleta. care e ok.

nu am reusit sa-mi dau seama care este profilul restaurantului, daca are unul … dar in cele 3 vizite m-am convins ca mancarea este foarte buna. chelnerii sunt foarte amabili iar la terasa razbate muzica unui julio iglesias tanar. daca nu ar trece masinile in continuu prin fata localului ai jura ca esti undeva lamare. mai ales daca e soare.

ciorbele sunt bune, am mancat si mi-au placut. la felul 2 am ales o pulpa de rata pe varza calita iar amicul meu piept de curcan cu miere si portocale nu stiu cum … mancasem si eu acest sortiment si l-am recomandat. nu am fost apostat de nici un fel deci inteleg ca a fost bun si acum. daca sunteti in zona si aveti de spart 50 de ron de persoana pentru o masa, eu zic ca merita.

daca tot m-a luat haleala pe dinainte, hai sa mai bag o fisa ca si asa nu am mai scris de-ale gurii de mult. si oricum mi-am luat iphone, pot sa scriu mai putin, voi salivati mai mult :) am un prieten arab care, culmea, apreciaza bucataria mediteraneana. el ne-a atras atentia asupra unui nou restaurant iberic la intersectia lui popa tatu cu stirbey voda. alioli ii zice. exact unde avea papi restaurant inainte, dragutul de el. cica ar fi al unor romani care aveau restaurant in spania si au zis sa-si incerce nororcul si pe aici.

am ajuns acolo pe la ora pranzului sa constat ca aveau bere san miguel dar nu era in meniu. nici ciorba de vacuta nu era in meniu, dar o aveau. eu mi-am luat o ciorba de pui a la grec, care cred ca era ori de alaltaieri ori facuta in stil iberic. in sensul ca textura nu era cum ar trebui sa fie ci un pic branzita. se taiase a la grecu, probabil de la incalziri succesive. am mancat tot oricum, eram lesinat. mentionez ca am supravietuit.

totusi nu as judeca un restaurant cu specific spaniol dupa ciorba de pui … am fost eu prea traditionalist cred. supa de fructe de mare pe care a ordonat-o colegul cezar arata de o mie de ori mai buna si am auzit si zvonuri ca ar fi fost excelenta. mirosuri nu mai zic.

la felul 2 am luat o paella mare cu sepie si caracatita care a fost si buna si imensa. in sensul ca am luat doi insi acasa cate o caserola plina. din care am mancat mai apoi in 2 ture. era sa uit, servesc si alioli care e chiar bun, dar au si o gramada de alte antreuri specifice … per total a fost ok, nici prea ieftin nici prea scump, recomandat daca va ia doru de ibiza.

* varianta porno a acestui articol “mon cheri te ung cu putin alioli ?!?” se va difuza dupa ora 12 noaptea 

Advertisements

joia trecuta am fost la ploiesti. trebuia sa pun muzica, si am pus, in casa memoriala a lui nichita stanescu din localitate. mai tarziu am aflat ca e defapt o casa de targovet si a fost resedinta temporara a marelui poet. in orice caz, pe drum fiind, am  aberat putin cu colegul prik, despre necesitatea aparitiei labelului nichita. macar si pentru a umple de substanta vorbele asta e ultima de la nichita, cutare a semnat cu nichita, ma cauta nichita sau, de ce nu, fac un remix pentru nichita. altfel, cred ca marele poet s-ar intoarce in mormant daca ar sti ce se intampla la el in pivnita. locul dragut insa. exact cum scrie si la intrare “casa de targovet”. carare pietruita, toaleta in curte, tot ce trebuie :)

sambata seara am luat cu asalt kristalul care pare mai inaccesibil ca niciodata. pare desi nu este chiar asa. impactul psihologic al lucrarilor de pe soseaua pipera s-a facut insa simtit pe ringul de dans. nu in sensul ca am pus muzica industriala ci in sensul ca attendingul a fost un pic sub asteptari. oricum la 10 ani de sunrise pot sa declar ca i-am dat nota 10 colegului cezar* cu care m-am distrat copios si la after. vorba aceea sa-i dam cezarului ce-i al cezarului !

joia aceasta am ajuns la brasov. sa fiu sincer nu mai stiam exact daca am pus vreodata muzica in brasov, dar parca nu. la o analiza mai atenta am stabilit ca nu. nu ma asteptam la mare lucru din partea orasului in care niciodata nu a fost nimic. totusi, desi nu a fost foarte multa lume, am ramas suprins placut. nu stiu de ce, nu stiu nici macar de ce ma asteptam la ceva mai nasol. cert este ca am fost urmarit de o echipa de saboteuri de la bucuresti. nici nu apucasem sa pun 5 piese cand, la o simpla observatie ca monitorul scoate niste sunete specifice pieselor lui ricardo villalobos, mihai amatti (caci despre el este vorba) se ofera sa ma ajute butonand in spatele boxei ceva. inutil sa mai intru in detaliile de dupa fum, cert este ca lipsa monitorului dubleaza cantitatea de jaggermeister pe care trebuie sa o  bei.

a doua zi m-am trezit realtiv devreme pentru programul meu, adica la 11. nu ca nu as fi vrut sa dorm, dar unu la mana nu pot sa dorm mai mult de 4 ore dupa ce ma imbat si doi la mana era un soare prea frumos afara ca sa nu ies un pic sa ma plimb in brasov. un oras foarte frumos dealtfel. in piata sfatului era o actiune conjugata a politiei cu jandarmeria si pompierii. aveau on display toate nuncegele, pistoletele, scuturile si castile din dotare. copii mici analizau incarcatoare de pistolete carpati si asa mai departe. toti gaborii erau binevoitori si tipla. de gaborite nu mai zic. interesant este faptul ca majoritatea copiilor zic cand sunt mici ca vor sa fie politisti. deobicei insa, dupa ce treci de clasa a 4-a si ai invatat sa numeri, sa inmultesti cu 7 si alte chestii complicate, descoperi alte viitoare meserii pe care oricum le vei abandona si pe alea la un moment dat. cum ar fi pilot de formula 1 sau astronaut. in cazul meu. m-am abtinut sa fac glumitele cu afganistan desi purtam fasul de camuflaj, nu de alta dar glumele mele proaste parca se fac in public si oricum scopul lor intrinsec este de a-i jena pe restu’. acum nu era cazul.

toate bune si frumoase in piata sfatului, carciumarii scosesera mesele, oamenii isi beau cafeaua linistiti la soare, o atmosfera clasica de buricul targului. parea ca e o dimineata frumoasa de sambata insa era una de vineri. dat fiind ca nu le am cu brasovul am primit o recomandare care mi-a schimbat total viata. am mers sa mananc la sergiana, un restaurant romanesc fix in sensul giratoriu cum cobori dinspre piata sfatului pe strada lunga. asa se numeste. strada lunga. restaurantul este defapt la subsolul aro palace si are ca sigla un taur. asta e de bine.

fiind pe coltul unei cladiri, pivnita transformata in restaurant reflecta destul de bine asta. practic sunt 2 tuneluri destul de generoase cu mese la stanga si la dreapta in niste separeuri boltite. scaune din lemn masiv dar confortabile in acelasi timp. buton de chemat chelnerul la fiecare masa. chelneri imbracati in costume populare romanesti si foarte amabili. meniul este imbracat in piele si incarcat cu vorbe parca extrase din cartile lui radu anton roman, numai bune de inspiratie pentru glumitele kilometrice ale lui valau de pe facebook. cum ar fi : duhaneli rasucite pe papira (tigari) vinuri de suschini pan le cetesti si tot asa. din cand in cand este asezonata bucatelor prezentate si cate o poezioara. am notat una de betzivi care mi-a placut in mod special: dumicatu strochit bine, lunecă precum pe șine !

la categoria mancare efectiv nu am cum sa va povestesc ceva pentru ca acolo exista totul. asta chiar e un meniu pe care trebuie sa-l vezi cu ochii tai, si sa mananci cu gura ta. eventual si pe banii altora daca aveti posibilitatea. nu ca ar fi scump, dar totul e mai bun cand e moka, se stie !!! la inceput esti servit cu jumari cu ceapa din partea casei la care am adaugat eu si palinca casei. as zice tuica casei dar tot cacofonie este si oricum desi ziceau ca e tuica mie mi-a parut a fi palinca. toate ciorbele sunt acolo, de la ardeleneasca cu salata si tarhon la ciorba in paine sau mai clasicele de vacuta sau de burta. stau excelent pe mancarurile din vanat si porcelile romanesti doar ca denumirile din meniu au un farmec aparte, fapt care te face sa vrei de toate. de toate nu se poate, asa ca mi-am luat o pulpa de caprioara in sos de alune indreptat cu fructe de padure si orez. m-ar fi tentat si o tocana de mistret dar am mers pe recomandarea ospataritei. la capitolul beri era cat pe ce sa cred ca le dau o nota proasta insa s-au scos pe ultima suta cu holsten nefitrata la draft care este o bere bunicica. aluneca dumicatu cu ea de numa numa. in orice caz, ori sunt eu diletant, ori se vede treaba ca nu am prea fost prin brasov insa jumatate dintre cei pe care i-am sunat sa le promovez acest local m-au luat la misto pe genu “da cum frate sa nu stii, eu mananc acolo de 4 ani, ce dracu !”. practic nu am facut cine stie ce descoperire underground, dar cu siguranta urmatoarele dati cand mai poposesc in brasov voi manca numai acolo. ceea ce va sfatuiesc si pe voi.

stand asa la masa si contempland la vecinii mei intr-ale imbucatului am avut o revelatie. ba frate mi-am dat seama ca nu inteleg barbatii slabi care umbla cu femei grase. nu am nimic cu ei, pana la urma e nevoie si de ei (la fel cum e nevoie si de dj si de ingineri si de pompieri si asa mai departe) ca societatea sa evolueze, dar chiar nu-i inteleg deloc, in timp ce viceversa mi se pare perfect naturala. barbatul gras cu femeia slaba. de ce ? pentru ca barbatii sunt porci iar femeile sunt frumoase. observ acum cand scriu ca am folosit frumoase in loc de curve ceea ce e un semn ca incep sa ma maturizez. la dracu, saptamana trecuta tocmai ce mi-am aranjat prima data parul de pe piept, e clar !!!

* o parte din setul nostru de la kristal diseara de la 23:00 pe dance fm (89.5)

 

from moscow with love

February 21, 2011

sambata am plecat in zori de zi cu priku spre moscova. dupa o scurta escala la praga ne-am imbarcat spre moscova. un cetatean la costum si cu o geanta de laptop putea in fata noastra in ultimul hal. a transpiratie. am incercat sa canalizam toate cele 3 jeturi de aer spre el dar fara nici un efect. defapt in tot avionul putea a transpiratie de muncitor mai rau ca pe cursele interne din republica moldova. daca or exista. am abandonat locurile de pe bilet lasandu-l pe transpiratul costumat cu jetul de a/c in ceafa si ne-am mutat mai in spate. mirosul era surround oricum, dar parca nu chiar asa puternic unde ne-am mutat. totusi stateam acum pe aripa si aveam loc la picioare. apropiindu-ne de moscova am inceput sa vedem fum. mult fum. parea ca moscova arde. defapt oamenii au niste centrale termice in oras care scot un fum gros si alb. sute de centrale. din oras uitandu-te in sus imaginea e si mai socanta. presupun ca se intampla asta numai iarna, totusi e greu sa incalzesti un oras de 10 milioane de locuitori.

partea buna a fost ca am venit cu sunriseul in oras, si desi erau -14 grade, nu era vand si un soare de-ti spargea ocheanul. practic era mai cald ca la bucuresti. realfeel cum zice accuweather. la prima vedere moscova arata ca un bucuresti mai mare si mai ingrijit. strazile au 4-5 benzi in loc de 2, blocurile sunt de 2 ori mai inalte. asa zisele blocuri rusesti pe care le avem noi in bucuresti sunt copii dupa ale lor la scara mai mica. totul acolo este la scara mai mare. inclusiv distantele intre punctele cheie din oras. mergi ca prostul cu masina cu 100 la ora juma de ora ca sa ajungi de la hotel la club. apoi 45 de minute pana nu stiu unde. etc. cred ca asa ar arata new yorkul daca ar fi fost construit de comunisti. in rest toate semnalmentele unui oras normal. de la aeroport spre oras se intindea o adevarata baneasa. cu ikea, cu imax, cu carrefour si cu tot felul de malluri sau reprezentante de masini. era promotie ca la noi la masuta lack. 340 de ruble parca. spre hotel am trecut si prin piata rosie care este o mare basina. la noi in piata constitutiei e mult mai marfa. parol.

o faza super interesanta este ca in moscova nu exista taxiuri. sau cel putin eu nu am vazut nici unul. in schimb faci cu mana spre o masina si daca ea opreste negociezi cu soferul. un fel de autostop urban. sau daca vreti varianta motorizata a celebrelor biciclete comunitare din suedia. varianta pirat desigur. imi imaginez ca distantele lungi au produs acest fenomen. o fata mi-a spus chiar ca ea face in fiecare zi pana la servici o ora cu metroul. altfel, daca nu ai un vorbitor de rusa pe langa tine tot timpul, esti mancat. totul e scris doar in alfabetul chirilic, mai putin unele branduri.

pe partea culinara am putine de relatat, am servit doar  o masa inainte de party. am mancat un fel de ciorba care se numeste solyanka si are mai multe feluri de carne in ea. si afumatura. foarte buna. prik a consumat un pui care arata ca pulpele dezosate dar defapt era intreg. si era cam cat un snitel mai mare. cica e pui armenesc care e mai mic. al dracu de mic, al dracu de bun. am uitat sa-i fac poza, arata ca un veritabil roadkill.

clubul unde am pus noi, paparazzi bar, e un fel de silver daca vreti sau nagual … dar care arata mult mai bine. si unde ne-am distrat pe cinste. nu am mai vazut de mult lume atat de prietenoasa. poate doar in belgia. doar ca proportiile intre baieti si fete aici erau rasturnate. in the good way. un bodyguard statea in permanent langa pupitru si ii indeparta pe cei care se apropiau de dj. unu care semana cu dolf lundgren ne pazea mai bine ca pe tupac. i-am dinamitat pe oameni si pe la 11 am plecat. spre un after secret. intr-un club secret. daca as fi ajuns intr-un asemenea loc in romania cu siguranta nu s-ar face vorbire pe kozopolitan despre asa ceva. o barosaneala inimaginabila se afla la etajul 38 al unui bloc turn.


evident ca nu exista poze de la fata locului, decat de pe terasa de unde ti se desfasura in fata ochilor intreaga moscova. mi-e greu sa descriu in cuvinte ce am vazut acolo. mai ales femeile. ce tocuri, ce craci, ce outfituri. ce soundsystem ! WOW ! practic o varianta la guesthouse cu adevarat privata. si unde un whiskey-cola costa 50 de euro. am zis “fifteen ?” “no, fifty !” cand am ajuns acolo punea abelle muzica, o muzica foarte buna chiar. care combinata cu sunetul ala beton rascolea in tine toate sentimentele electronice deodata. locul perfect sa pierzi zile in sir. unii cred ca si-au pierdut pe acolo si mintile. chiar imi pare rau ca nu am pus muzica acolo, dar exista intotdeauna si o data viitoare.

concluzia e una singura. i love moscow and i hope moscow loves me. sper ca ma voi intoarce acolo cat de curand. raspunsul pe care l-am dat oricui m-a intrebat cum a fost in rusia este WOW !

louisenhof

February 1, 2011

nu e un nume nou, exista sau exista un asemenea restaurant si pe undeva pe langa foisorul de foc. nou este insa cel de pe barbu vacarescu, fix in intersectia cu tei, unde e blocul ala mare, shukar. specificul locului v-ati prins, nemtesc. si mancarea si decoratiunile interioare. destul de inghesuit totusi, si parca fara farmecul celui din zona foisorului.

in fine, trebuia sa vad care-i treaba cu acest louisenhof, asa ca am purces sa bag la ghiozdan alaturi de o prietena. louisenhoff pare insa genul de restaurant croit pe stomacul barbatilor, snitzelele si porcul in general domina categoric meniul. practic sunt cateva zeci de feluri de snitzel, in bere in seminte de dovleac, in cate si mai cate …

altfel gasiti tot felul de antreuri si preparate specifice germane, eu mi-am ales din specialitatile lor rasol de vita cu sos de hrean si cartofi natur. o alegere excelenta care-ti si deschide putin simturile. din ce m-am ginit eu asa, cred ca toate sunt bune (atata timp cat cochetezi cu genul asta mai rustic de mancare) oamenii par sa-si faca treaba profi. chelnerita era un pic cam stresanta, parca imi citise gandurile cum ca as vrea sa fur ceva. evidnet nu am reusit, domnisoara din imagine avea doar o geanta plic, iar paharele mistocare erau puse pe pereti. avand in vedere ca e destul de aproape de mine, presimt ca nu ma las pana nu fur un pahar de paulaner, ce mama dracu se pun astia cu mine ???

au si cateva supe, in genere legume pasate, eu am ales supa traditionala germana care trebuie sa recunosc ca inlocuieste cu succes neaosa ciorba. mie in general nu-mi plac supele. asta era buna, sunt curios cum era cea de branza, sau cea de ceapa. poate aflati voi !

meniul de desert este destul de generos insa daca te uiti atent observi ca mai toate sunt clatite. le plac clatitele la nemti, cu de toate, de la inghetata la gem de coacaze. lucrul cel mai deranjant este de departe lipsa berilor la draft. altfel, ai ce alege, cateva nefiltrate, cateva necunoscute. preturile sunt medii, mai mici decat cele de la der deustche kneippe. inconveninetul major e ca majoritatea meselor sunt de 4 persoane dar cred ca se poate aranaja si o masa frumoasa cu telefon in prealabil. am plecat ghiftuit de acolo ? alles klar !

* nimic nu m-ar bucura mai mult decat sa aflu ca cineva care a citit asta si a fost acolo si s-a simtit bine, a furat un pahar de paulaner pentru mine. ar fi cel mai frumos cadou !

cam asta sper ca este concluzia dupa petrecerea de la guesthouse. de dragul cronologiei am sa incep insa povestirea un pic mai devreme, anume din punctul cand am iesit din casa cu scopul de a ne umple stomacul pentru ce va urma. am ales libanezul coin vert, undeva intre casin si domenii, mai exact pe sandu aldea la numarul 75. eu am o problema cu unul dintre lucratorii comerciali de acolo, pare libanez dar saracu e din rahova cred, in orice caz e figurant si induce vibratii negative clientilor. sau noua cel putin. dar acum nu era acolo asa ca am scapat de deranj. mancarea la coin vert este foarte buna, humusul e bestial, mutabalul la fel, frigaruiile de vita nu mai zic. problema de data aceasta a fost data de desele vizite la wc ale comesenilor, inclusiv ale mele. ceva e putred in danemarca, ceva e putred si in bucatarie la coin vert. daca sunteti prin zona, alegeti nasser zic eu :)

dupa masa si inainte de guesthouse am facut o scurta vizita la tago mago. nu mai fusesem niciodata, asa ca a fost un bun prilej de observatie. in sala principala se desfasura aparent un kraftwerk romanesc, 3 dj, 3 laptopuri, lumina verde din spate. unul era vasile, pe ceilalti doi nu-i cunosc. doar cel din mijloc punea defapt muzica,  daca i se poate spune asa. erau practic bootleguri de cate 3 piese deodata, gen smack my bitch up combinat cu usher si cu nirvana. asta fiind doar una dintre piese. cealalta era si ea o combinatie de alte 2-3 piese deci va dati seama ce ciulama agresiva se petrecea. altfel, cei 7 clienti-dansatori executau cele mai hip dansuri cu putinta, implorand aparitia femeilor precum paparudele, pentru ca nu, nu era nici macar o fata draguta in local. draguta fiind un cuvant foarte vast. colegii au facut chiar observatia ca femeile sunt precum cele din club a, desi din memoriile mele aproximative, mai erau si exemplare reusite in club a. altfel, mansarda mi s-a parut misto, si cam atat de la tago mago.

la guesthouse primele ore au fost marcate de asediul permanent al celor ramasi pe dinafara, atat telefonic cat si fizic. de aici si titlul acestui articol. imi pare sincer rau pentru toata lumea care a ramas pe dinafara, dar la un moment dat imi parea rau si pentru cei care se aflau inauntru. era pur si simplu prea multa lume, prea mult fum, prea multa caldura. lucrurile s-au ameliorat spre dimineata iar setul lui rhadoo a spulberat oricum orice suparare, pentru circa 45 de minute am si uitat sa dansez, practic eram hipnotizat de ce se petrece cu mixerul. daca inregistram video, era fix manual de utilizare al grabberului. foarte frumos, nota 10 * !

* hardcore predator style combinat cu atitudine chuck norris de afterhours

uptown [ableton]

December 30, 2010

astazi, dupa zile bune de hibernare, plictisit probabil de resturile mesei de craciun ce-mi populeaza frigiderul de ceva vreme, am decis sa ies sa mananc ceva in oras. asadar, obosit de localurile mult prea frecventate, iritat de faptul ca daca nu e libaez e italian si asa mai departe, am zis sa dau niste telefoane. fara nici un rezultat, mai putin informatia data de sorinica, cum ca e un loc Lotca pe la intersectia lui eminescu cu mosilor, unde se mananca peste foarte bun. nu am avut spor cu oamenii mei asa ca insotit de doi colegi plus o prietena de dj (de la noi din cartier) am ajuns la uptown.

locul e mai high class asa, asta stiam de la inceput, dar am plecat de la premiza ca se mananca bine. si nu ne-am inselat. meniul e croit in asa fel incat sa satisfaca gusturile oricarui expat si al panaramei din dotare dar te descurci si ca simplu ceatatean. mai greu ce-i drept. e genul ala de fusion cuisine de n-ar mai fi, dar tot ce am gustat era bun ce-i drept. eu am luat o rata crocanta cu ghimbir si nu stiu ce sos si o salata de pere la gratar cu branza. am gustat si un snitel de vita si era maxim. aveau chiar si bere la draft. tortul de ciocolata cu biscuiti foarte bun, toata lumea la sfarsit multumita multumita.

in jur numai italieni sextagenari cu cate o tinerica si la un moment dat a intrat chiar si vlad petreanu cu ionela nastase. ionela arata foarte bine, ca deobicei :) inauntru e totul foarte feng shui, de la manacare pana la decoratiuni, dar daca o incerci pe terasa “incalzita” s-ar putea sa iti para rau. trage viscolul pe la spate grupa mare.

pe scurt e fix genul de restaurant unde mergi duminica :)))

[o paranteza tehnico-tactica: stiti softul ala ableton live caruia datoram tonele de muzica proasta, care suna la fel, dar care a si deschis portile muzicii house romanilor. ei bine, eu unul spre exemplu, desi de o vreme nu-l mai folosesc pt productie efectiv, ma vad nevoit sa fac edituri in el. asta din mai multe considerente. primul ar fi ca nu exista soundforge pe mac, al doilea ca in ableton ai  masurile ca referinta si nu te incurci. insa, orice mod de warping ai folosi se va pierde din calitatea sunetului, basca ca fute melodia maxim pe alocuri. am descoperit deunazi insa, ca daca apesi butonul master aflat sub cel de warp, nu va mai warpa piesa la tempoul proiectului ci tempoul proiectului va fi warpat la piesa respectiva. cu alte cuvinte nu mai fute piesa pe care o editezi, raman armoniile la locul lor, dar pe de alta parte nici rezultatul final nu va sta la bataie nemteste. oricum mi se pare un sfat bun, eu m-as fi descurcat mult mai bine pana acum daca ma prindeam ]

se dadu drumu la un targ cu produse traditionale in parcul kiseleff. practic aleea care taie parcul intre sos. kiseleff si blvd. aviatorilor e intesata cu tonete de-a sanga si de-a dreapta unde gasesti de la braza de burduf sau in scoarta de copac la toata gama de carnati sau palinca de bihor de-aia de la mama ei. margelute margelute ;)

aveau desigur si cozonaci, aveau si castane si chestii pe care le poti manca ad-hoc cum ar fi gogosi, turta dulce sau acadele, numai bune sa-i inchizi gura lu’ ala micu. cine are desigur. era chiar si mos craciun acolo, se certa cu BGSu. eu i-am suierat din mers sa nu mai fie suparat ca mosu aduce cadouri doar la cine merita. nu a inteles, oricum era foarte incordat ca mosu campase in nu stiu ce zona, unde nu avea voie, o tampenie din asta tipica paznicilor de la begeseu, parca era parcu’ lu masa !

intre timp am dat pe google si am vazut ca se cheama Capitala Bucuriei acest targ si pentru cine nu iese diseara la panarama, am o informatie bomba. duminica 19 decembrie ora 14 este parada cateilor !

pe langa acest curcubeu de haleu interjudetean gasiti tot felul de produse mestesugite manual de oameni de prin diferite judete – care pica taman la fix acum in luna cadourilor. handmade cum zice francezul. eu am ochit niste papuci de casa din piele, da oricum erau tot felul de treburi interesante. paremi-se ca e si targ de vechituri ca pe trotuarul de pe kisleff iar o incearca aia cu samovare la 14 milioane. cert este ca produsele nu sunt ieftine dar merita din plin. acum am inghitit in sec, caci eram lefterakis total cand am trecut pe acolo, dar anul trecut am creat o panarama la masa de craciun cu un ghiudem pe care l-am achizitionat. vezi doamne nu era ghiudem ca nu era tare. ba a fost ghiudem, si a fost chiar excelent !

nu stiu care e programul dar instinctul meu e ca tine pana vinerea viitoare ca sa ajunga si cetatenii inapoi cu dolarii la ei acasa, sa faca o masa frumoasa de craciun, deci cam saptamana asta ar mai fi. merita, eu zic ca nu in fiecare zi ai ocazia sa-ti scoti prietena la un caltabos prin parc, hai sa nu zic sângerete ca iti trebuie sange rece pentru asta. desi suna kinky : “ia zi pisi, te scot la un sângerete ?”*

* cu conditia sa nu te intrebe ea !