Futere Sound of Bucharest 003 – Bim Bim

We already know that Bim Bim has the future sound. But do we really know Bim Bim ? Well known for his minimal side Bim Bim has a huge apetite for house also. Especially (but not only) in his Bucharest headquarters. So, can you guess what kind of futere sounds spring out of his living room ? I bet you not ! This is the real futere house sound directly from Bim Bim’s house. How futere is that ?

ra 222 bruno pronsato

* click pe poza pentru ascultare, save link as ca sa-l downloadati. enjoy !

isolee // wbeeza

isolee cred ca e unul dintre cele mai grele nume ale muzicii electronice la ora actuala. o mina de inspiratie pentru multi altii mult mai celebri, omul a reusit sa-si pastreze soundul lui curat ce imbina electro cu techno si cu ce vreti voi cu scortisoara peste. practic prinde si la hipsteri si la clubberi si la birou si la un after tarziu chiar si cand gatesti. nu mai zic cand speli vasele. nu are cum sa nu va placa, well spent youth asta este un must, si cam atat pe vorbe. nu de altceva dar nu vreau sa distrug corola de minuni a lumii !

wbeeza asta este grav de tot. albumul nu are nimic in comun cu productiile destinate dancefloorului. poate le stiti. daca nu le stiti, inseamna ca nu stiti nici de el, si ma bucur ca asa ati aflat. sunt 17 piese intinse pe 45 de minute, majoritatea foarte scurte, practic niste idei, niste stari. foarte inchegat, void emana personalitate, stil, background muzical. l-as incadra in zona lui omar s (da e mai bun ca omar s), poate un pic dj qu, oricum negru’ stie meserie bine de tot. omul e bagat pe felie cu baietii de la thirdear deci ii merge. banuiala mea e ca o sa-l vedem in curand pe la un rokolectiv, chestionabil sau ceva de genu. nu stiu daca are treaba cu mixatul sincer, dar propun sa aflam impreuna :)

de asemenea un alt set AICI

ra.240 matthew johnson live @ labyrinth festival 2010

* crazy dark mix. cam asta pot spune despre acest podcast. sunt un mare fan cobblestone jazz, dar parca in ultima vreme nu au mai scos nimic pe gustul meu. iar matthew jonson asta e vesnic bantuit, dar lui parca ii sta bine asa :) daca detine cineva informatii despre prima melodie din set si doreste sa o impartaseasca sa nu fie timid !

cu “moshu” la povesti

andy more house este primul dj de club pe care l-am vazut vreodata. erau si baietii de la martin dar aia erau pe sus si nu prea ii vedeai una la mana si doi la mana scapau si prea multa muzica englezeasca, cred. schimbau ritmul prea des si nu aveau continuitatea pe care o are astazi un mix. moshu o avea de atunci.

sunt mai bine de 10 ani de atunci si memoria imi este alterata (poate de aceea si acest blog, ca daca nu le scriu acum nu o sa mi le mai aduc aminte mai incolo !) insa eu il consider pe el primul dj adevarat pe care l-am ascultat desi stau si stateam la 10 minute de mers pe jos de studio martin, considerat leaganul muzicii electronice de la noi. ajungeam pe acolo cand si cand dar niciodata nu am fost hipnotizat de ce se intampla in pupitru.

era spre sfarsitul anilor 90, 98 poate, si am ajuns in tiffany’s din neptun. sper ca am scris numele corect. pentru prima data am fost frapat de faptul ca pe de o parte toata muzica canta de pe vinyl si pe de alta in sfarsit auzeam muzica pe care o ascultam eu acasa, la club. o parte din ea, mai exact zona 4/4. totul fara dedicatii. si binenteles foarte multa muzica pe care nu o stiam dar pe care as fi vrut sa o stiu. imi aduc aminte perfect ca omu baga leftfield – open up sau storm 3000, cj bolland – sugar daddy si multe alte nebunii. nu va dati seama ce satisfactie era atunci sa recunosti intr-o seara cateva piese, mai ales ca pe nimeni nu prea interesa subiectul si oricum toata muzica suna altfel. istoria avea sa-mi arate ca oricum la club se pun alte variante ale pieselor de  pe album (remixuri, edituri si asa mai departe), dar atunci eram fascinat. o lume noua mi s-a deschis intr-o singura seara. dupa vara aceea cand l-am ascultat de cateva ori l-am mai prins de vreo 3-4 ori maxim. ieri am gasit asta pe net si mi-a placut modul in care pune acest veteran problema, cumva vine sa onoreze zicala “cine nu are batrani sa-si cumpere”. salut atat initiativa cat si prestatia domnului more house ;)

Futere Sound of Bucharest 002

This one is super Futere. In fact it’s so Futere we kept it in a super special vault until now. Occasionally you can hear the people scream, that’s what they do normally when exposed to the Futere sound. Relax. Nobody was hurt. We also made it so you can burn it on audio cd’s if you like. Mixed in the true club manner but also smooth on the edges, this set is really driving. Praslea vs Kozo vs Cezar on a january day in Studio Martin. 2009. Enjoy !

To download full set click <Save As> HERE

de ascultat

Brian Eno (Brian Peter George St John Le Baptiste de la Salle Eno) este cu siguranta unul dintre numele de referinta cand vorbim de muzica in general, fara a face vreo diferenta majora genul de muzica abordat. e acolo sau a fost si pe acolo. practic nu stii exact ce muzica sa spui ca face. face muzica. ca face pentru el sau o face pentru unii poate mai cunoscuti ca el (u2, david bowie sau genesis printre multi altii), intotdeauna o face bine. in sensul ca nu trece neobservat, chiar daca genul respectiv nu e tocmai cel preferat. totusi omul este cel mai des legat de termenul ambiental, poate si datorita seriei ambiental inceputa in 1978 cu volumul 1 : music for airports. muzica de film nu-i este straina nici ea, omul se afla pe o galagie de osturi. plus seriile music for films. practic si daca nu ai auzit de el tot l-ai auzit intrun fel sau altul.

Small Craft on a Milk Sea este o colaborarare a dansului cu chitaristul leo abrahams plus jon hopkins la percutie. cele 16 piese parcurg cam toate starile posibile de la relaxare totala (lesser heaven, emerald and stone), tensiune (slow ice, old moon) la agitatie maxima (flint march). ai putea spune ca e muzica de film. dar mai sunt si piese de genul Paleosonic sau Dust Shuffle care te trag de maneca “boss stai asa ca nu-i doar muzica de film !” da, nu e !  Horse e de exceptie de asemenea, mi se pare ca punctul maxim al conlucrarii celor 3 aici se simte si in Paleosonic. prima data cand l-am ascultat a fost cu scopul precis de a adormi, insa planul a fost dejucat de exceptiile care confirma regula. mi s-a parut selectia cam stranie. poate si pentru ca nu a fost gandit sa-l adoarma pe kozonak. lasat insa sa curga in casa la spalatul vaselor face minuni. si tu vei face minuni !

 

nu stiu cati dintre voi ati crescut cu Tron, dar cu siguranta multi am crescut cu Daft Punk. deci pe scurt ca aici nu prea am multe de zis, a aparut filmul asta tron legacy. sau o sa apara. eu nu le am cu jocurile prea mult, de tron abia am auzit, cica e un joc celebru, o fi fost pe sega dracu stie. cert e ca defapt jocul e facut dupa un film tron, de walt disney, de care eu ca un incult nu am auzit. sau poate nu il tin minte dracu stie. cert e ca nici video nu am avut, deci se explica. revenind la daft punk si la disney se pare ca astia doi s-au inhaitat sa le faca soundtracku la film lu’ disney aia, pe bani grei sper. la cum arata filmul asa suna si soundtrakul, zici ca e scrisa muzica de asiimov direct sau cel putin un featuring cu mironov pe vreo 3 piese. pe scurt modelule daca citesti aici, ia soundtrackul ca e treaba serioasa. te baga intrun sf de zile mari, daca suna la usa te astepti sa fie picard si asa mai departe.

lasand gluma la o parte, este muzica de film 100% dar li se potriveste francezilor ca o manusa. melanjul dintre piesele clasice 100% (orchestra and shit) si cele unde influenta daft punk se simte indubitabil este perfect. uiti periodic ca asculti daft punk (unele piese te duc cu gandul la hans zimmer sau mai stiu eu … james horner) pentru ca urmatoarea piesa sa-ti curme brusc amnezia temporara. da, e daft punk, e disney, e misto !

 

 

groove armada – white light

scriam mai prin primavara cred, de albumul black light al celor de la groove armada. baietii nu stau potoliti deloc si acum vad ca au scos white light, un album bazat pe recuturi si lungiri ale pieselor de pe black light, plus niste remixuri. aceste ajustari au survenit inaintea sezonului estival plin de festivaluri, cand baietii au refacut un pic albumul in studio si din negru a iesit alb. un fel de alba neagra electronica, da’ merita. mai ales pe vremea asta de cacat, cu violente in strada si motiuni de cenzura. chiar daca o dau in electro grav de tot am reusit sa-l ascult pana la capat fara sa borasc, ceea ce inseamna destul de mult !

* de mentionat piesa 1980 care e nou nouta

 

Futere Sound of Bucharest 001

Hailing from Berceni (aka Bercellona), Bucharest, Priku is one of the city’s rising stars and one fine producer. If you heard him at least once you sure know he is futere. For the first episode of FSOB Priku delivers a deep, percussive, hypnotic mix of his own productions, perfect for a late chillout or a quiet evening @ home. You don’t have to buy new sneakers after listening to this one, you just have to sit back and relax. Enjoy !

john roberts – glass eights (dialCD22)

astia de la dial sunt intr-o forma de zile mari. nici nu s-a racit bine albumu lu’ nentu efdemin ca a mai aparut unu. la fel de bun. in masura in care chestia asta chiar se poate cuantifica.

nici o piesa nu iese din tiparul 4/4, toate sunt deep, colajul ala misto de house cu putin jazz si un pic de electronic. are niste clape si niste synthuri mega bengoase pe acolo, iar in went pianul ala rupe norma. parca nici nu simti ca nu are kick. imi mai plac foarte mult even or not si porcelain. si august e foarte buna. tot albumul e defapt foarte bun. ascultati-l, merita !

Listen/Buy

RA 227 : Detroit Beatdown

* click pic to listen

radio scorpio

aflati in vizita in belgia cumatrul dan andrei impreuna cu praslica au descoperit un radio shukar. norocul face sa aiba si si varianta online si de aia m-am gandit sa vi-l recomand. Radio Scorpio se numeste si provine din Leuven (orasul ala cu Stella Artois si Silo). amestecul de genuri muzicale este total, au de la indie, punk, hip-hop si jazz la idm sau ce mai vreti voi, dar in cea mai underground maniera. fix muzica. highly recommended !

suie paparude – e suflet in aparat // free download

interviu + mix the mole

* unul dintre cei mai interesanti si constanti producatori ai ultimilor ani. un canadian nebun. interviul asta pentru slices este grav de tot. nici setul nu e rau. este de la sonar de anul asta, very easy listening, perfect de lasat sa curga in timp ce bibiliti excelurile alea !!!

Future Sound of London – Enviroments 3

daca ar fi sa fac un top, probabil FSOL ar fi undeva sus intre cei carora le datorez dragostea pentru muzica electronica. alaturi de chemical, daft punk, orbital si inca cativa. albumul care m-a marcat este dead cities desi imi plac si anterioarele accelerator si lifeforms. de cativa ani baietii au dat drumu la o serie de albume numita enviroments care a ajuns in prezent la numarul 3.

mi se pare extrem de dificil sa pui degetul pe stilul practicat de fsol, nu mai zic ca nu imi place sa incadrez in diverse stiluri muzica in general. dar in cazul lor chiar e greu. joaca in liga lor cum ar zice englezul, sau cum zic chiar si eu. uneori chiar despre mine ! lasand gluma la o parte, ar putea fi incadrat la idm cred, dar din pacate nu prea e de dans. e muzica punct.

albumul este o colectie de soundscapeuri bantuite, vocaluri tipice si sunete care mai de care mai abstracte peste care intra instrumente clasice intr-un mod destul de acustic cat sa sune perfect, fara a iesi cumva din zona electronica. arii clasice se imbina cu beaturi rupte in timp ce vocaluri de opera se muleaza perfect pe scartaituri si sunete de jucarii iar chitara acopera un velociraptor captiv parca in boxe. albumul este pe cat de divers pe atat de unitar si mi se pare ca merge perfect cu un pinot noir din 2002 si o carte pe masura. un eliade, un cioran, poate chiar si niste poezii de eminescu. muzica de film care chiar te baga in film. piese multe (18) cum ne-am obisnuit de pe celelalte albume, majoritatea scurte dar pline de inteles. pentru cine poate, desigur.

preferatele mele sunt recollection, accompanient for melodious expression, heart sick chord si end of the world desi tot albumul imi place si e cumva dubios sa le extragi din context. unele piese trec dintruna in alta, altele nu, dar ce mai conteaza, albumul curge. sariti pe el ;)

[LCL03] Ion – Schutzhaft

Minus – 95 [Local]

efdemin – chicago

e criza mare monser. e criza politica, e criza morala, e criza culturala. parol. va spune un cetatean care asculta zilnic ce mai apare nou in materie de muzica. foarte rar dai de ceva cu adevarat merituos. si mai rar dai peste ceva care aduce ceva nou. ma refer la sound desigur. muzica a intrat intr-un mare impas, mai ales pe segmentul 4/4. labelurile “hot” scot tot felul de reeditari ale unor piese house mai vechi, multe indoielnice. samplingul subtire tine capul de afis al multor epuri care se vand ca painea calda. pentru ca exista italieni.

ajunsi in momentul in care democratia muzicala a atins punctul ei maxim, oricine poate face o piesa. sau doua. si lumea le face. dar muzica ? cine mai face muzica ? foarte putini. unul dintre ei este acest baiat, neamt de fel. ma asteptam sa sara cu acest album pe prima pagina blogurile “de profil”. a trecut o luna de la lansare insa si nimic. asa ca, ma simt aproape obligat sa va aduc la cunostinta ca exista speranta si dincoace de ocean !

albumul se numeste Chicago si cumva subtil imprumuta ceva din soundul cu acealsi nume insa intr-o maniera  futurista, acustica, inteligenta. tot albumul este un melanj de jazz cu microhouse villalobosian si paduri deep marca efdemin. by the way, efdemin nu a fost niciodata la chicago. si cred ca e mai bine ca nu a fost ca iesea sigur altceva. pe tot albumul Philip Solmann (aka Efdemin) canta la diverse instrumente, destul cat sa dea pieselor impresia de live, impresia de muzica cantata, nu muzica randata dintr-un computer. albumul este o calatorie la propriu ce traverseaza diverse spatii, diverse stari, diverse sunete. daca night train este dark si hipnotica, oh my god pare o joaca de copii, le grand voyage si there will be singing sunt visatoare iar cowbell este vesela de-a dreptul. round here am pus-o de cateva ori deja si nu ma plictisesc de ea !

efdemin isi demonstreaza inca o data valoarea iar dial ramane in carti ca un label ce impinge sunetul mai departe pastrand totusi un spectru destul de larg in ceea ce priveste muzica abordata. una peste alta, muzica este mult peste inteligenta medie a ascultatorului asa ca ramane un album numai bun de ascultat in casa, sau alaturi de cei dragi ;)

<< Samples Here >>

azi am inceput ziua cu asta …

a mers de minune cu vremea asta de afara. dar e genul ala de muzica dark vesela. nu stiu cum sa ma fac inteles, cred ca trebuie sa ascultati defapt si voi. seamana un pic cu ce facea tricky mai demult. ultimii ani ne-au dezvaluit un matthew herbert extrovertit alaturi de big bandul sau. introverteala vine anul asta sub forma unei trilogii. one one e primul, urmeaza one club si one pig. one pig e proiectul ala despre care sigur ati citit. urmareste viata unui porc de la nastere pana la moarte. prin sunete. moartea insa a fost mai greu de surprins datorita activistilor cu drepturile animalelor. arta cere sacrificu. fie el si porcin.

pe one one absolut tot ce se aude e cantat de dansul. in afara de faptul ca toate piesele au nume de oras, albumul este atat de frumos ca parca nu am ce sa mai zic in afara faptului ca merita ascultat minim o data. parol !

pink floyd – the division bell

asta este unul dintre albumele mele preferate. all time. doua lucruri il fac albumul meu preferat de la pink floyd. faptul ca e scris de gilmoure (ajutat de samson si wright) dupa plecarea lui waters si nivelul foarte bun al masteringului in anul de gratie 1994, care da un pic de plusvaloare soundului trupei. a nu se intelege ca nu-l halesc pe waters dar albumul asta e chiar super frumos, si nu pot sa nu cred ca lipsa lui nu are deaface. oricum astia chiar stiau sa faca albume, muzica conceptuala, inchegata atat unitar cat si ca tot. mai nou am auzit ca au castigat procesul cu EMI in privinta downloadurilor digitale. trupa sustine ca mesajul albumului se pierde in cazul comercializarii individuale a pieselor lor. si au castigat. nu mai poti cumpara decat tot albumul. cel despre care vorbesc (the division bell), este chiar ultimul album de studio, din cate stiu. l-am primit de la taicamiu strecurat printre cdurile cu propellerheads, leftfield si the orb sau ce mai ascultam eu in copilarie. sunt cum ar veni contemporan cu el !

nu stiu daca e melancolia asta sfarsit primavaratica de vina sau faptul ca am ascultat cu gusteru o piesa in masina si nu stiam daca e pink floyd sau waters, insa … mi-am adus aminte de album si l-am bagat un pic in play. de la pianul din cluster one pana la riffurile si biserica din high hopes albumul curge ca un fluviu. toate instrumentele sunt perfect conturate insa lasa orice orgoliu personal si joaca intru implinirea organica a unui tot legendar. un fel de barcelona muzicala. backing vocals de liga campionilor si o gramada de scule folosite pentru acest album, orgi, synthuri, chitari si multa inspiratie in versuri.

desi albumul marcheaza despartirea de celebrul waters, membrii formatiei in frunte cu gilmoure afirma ca nici numele nici tema albumului nu au legatura cu acest incident. in orice caz mie mi se pare la fel de genial ca si atunci cand l-am ascultat prima, a doua, a n-a oara. muzica buna nu are varsta !

* m-as caca grav de tot pe mine sa sustin ca am vreo piesa preferata insa astea 2 chiar merg unse oricand