from odessa with love

September 6, 2011

dupa un zbor via timisoara am ajuns la odessa. aeroportul e defapt o gara. pe genu baneasa. cu tot cu fantana in fata. in aeroport nu se vorbeste engleza dar se pare ca se intelege cuvantul vinil. toti rasuflam usurati. weekendul asta se sarbatoresc  217 ani de odessa (desi orasul exista din secolul 12) asa ca ar trebui sa fie toata lumea relaxata. la prima vedere aruncata din masina, drumul spre apartamentul unde eram cazati arata romaneste de-a dreptul, ca sa nu zic ca seamana cu constanta chiar. masini mai nasoale ca la noi, copaci mai multi si scrisurile chirilice. singurele mari diferente. oamenii arata identic cu romanii, poate un pic mai blonzi in medie. fiecare la balcon are mica lui tiganie, care vopseaua mai fistichie care termopanu mai dubios sau rufele scoase-n strada. exact ca la noi. asta la periferie. in centru cladirile sunt mai aranjate si chiar arata a oras european.

ni se povesteste ca in odessa exista un cult pentru mancare si sex. e port totusi ce mama dracu. apartamentul in care suntem cazati are pat rotund, mii de oglinzi si usa de la baie transparenta. stateai pe veceu si te uitai prin usa la un mic perete dedicat lui isus cristos si familiei lui in timp ce altii se puteau uita la tine de pe hol. nu glumesc. nici la dormitor nu era usa. tavanul era oglinda si el. din pacate nu au iesit niste rusoaice din dulap cum ne asteptam dar oricum a fost destul de kinky. apartamentul era super lux dar avea un televizor lg amarat care nu prindea decat posturi in limba rusa. noroc ca mi-am luat iphone si mi-a aratat prik o alpicatie cu care poti urmari posturi romanesti. pe wi-fi.

mancarea per total buna, spre foarte buna, deci cultul pentru mancare trebuie sa recunosc ca l-am mirosit. fetele dragute dar probabil spectaculoase sunt daca esti englez. sau arab. eu sunt roman, nu am fost dat pe spate dar am plecat oricum cu o impresie foarte buna :)

mi-a placut foarte tare ca pe unele strazi oamenii aveau langa casa lasat din loc in loc cate un patrat de pamant de unde mijea cate o vita de vie care se agata de cladire. mi-a placut si portul. mi-a placut aproape totul. inclusiv setul nostru de 20 de ore. atasez in continuare niste poze. from odessa with love.

best closing ever

August 31, 2011

nici nu stiu daca ar trebui sa stric in cuvinte ce s-a intamplat in la mania dar hai ca incerc. si asa ma cearta diversi cetateni ca scriu prea rar. in primul rand, si nu e doar parerea mea (ci si a altora mai umblati ca mine) nu cred sa mai existe 3 cluburi in lume ca la mania. si nici nu vad unde altundeva s-ar mai putea intampla asa ceva. cand zic asta ma bazez si pe adevarul universal valabil ca nicaieri nu-i ca acasa. cel putin pentru noi. rand pe rand s-au predat toti in fata lui predator care a facut un mega-set de vreo 12 ore cred. nici nu mi-am dat seama cum a trecut timpul in gaura neagra. filmul lui rhadoo mi-a sters total amintirile de cu seara. atmosfera sf-industrial si sunetul absolut impecabil te faceau sa nu te indepartezi prea mult de ringul de dans. am zis-o si atunci si o repet si acum, nota 9,5 ca sa fie loc si de mai bine, si oricum 10 nu se da din principiu :) ma dor talpile dar as mai vrea …

defapt au fost un pic mai multe ore si probabil si mai multa bere dar sa ne intelegem … in leuven curge stella artois direct la robinet. practic oriunde mergi prima optiune, cea mai la indemana si cea evidenta este stella la draft. inclusiv unde am pus eu muzica. locul era un fel de curtea cuiva care se invecina cu o parcare si cu un depozit de deseuri, iar intr-o parte porumbul depasea cu juma de metru gardul. avea inclusiv niste custi pentru iepuri sau gaini, un nuc, un mar si un gratar. foarte pitoresc locul, mai ales ca sambata aceasta a fost prima cu soare dupa mult timp in belgia. am ajuns prima data pe la 3 ora locului dar dupa 7 beri si mai ales dupa ce am aflat ca eu pun muzica de la 10 seara m-m hotarat plec spre hotel ca sa mai trag un pui de somn. nu inaitne de a vedea cum ii cade un mar in cap unei tipe. la intoarcere am constatat ca tatal unuia dintre promoteri activase gratarul si deja producea carnati si burgeri pe banda rulanta. am bagat la ghiozdan imediat un burger acompaniat de 2 beri.

ce imi place cel mai mult in belgia este ca si atunci cand te afli in mediul rural (mai tot timpul) cladirile nu tradeaza nici cea mai mica urma de prost gust. totul e neckermann. cel putin in partea flamanda. din ce inteleg de la prietenii mei in partea valona lucrurile nu sunt chiar asa din povesti. in orice caz leuven e un oras foarte dragut. oras universitar, oras plin de studenti. prietena mea clauditza venita de la maastricht special pentru party imi povesteste despre fratiile din facultatile belgiene. copii, umbla vorba, deobicei intra in aceeasi fratie in care au fost si parintii lor, fratie care dupaia ii ajuta sa se angajeze, fac businessuri doar intre ei si asa mai departe. masonic de-a dreptu !

nu vreau sa fac acum reclama dar belgia e una din tarile mele preferate. imi place si arhitectura, imi place si faptul ca oamenii sunt corecti si faptul ca e curat pe jos. in partea flamanda. dar imi place mai ales berea. si aici nu e vorba de un brand anume ci de un brand de tara cum s-ar spune :) cu mancarea in schimb e problematic. intrebat fiind duminica de promoteri ce as vrea sa mananc, ca am putea sa servim un fel de mic dejun, o pizza, chinezesc, thai … am raspuns ca un incepator “thai !” partea interesanta a venit abia cand mi-au zis ca in leuven sunt 3 restaurante thailandeze si ca unu e nasol, despre unu nu stiu nimic, iar unul e bun dar nu le place sa mearga acolo. l-am ales pe cel din urma si am avut una din rarele ocazii sa mananc mai mult de rusine, intrucat ambele feluri pe care le-am comandat contineau un sos thailandez absolut respingator, chiar ma mir cum de am reusit. probabil se plictiseau aia 10 litri de bere in stomac …

acu’ doua saptamani am fost la mare. inainte de deschiderea mania am petrecut 2 zile ca turistul prin statiunea mamaia. lume destula in ciuda preturilor piperate. cel putin cele de la hoteluri. camera dubla 100 de euro … pentru ce ? in fine, sa trecem peste acest amanunt usturator si absolut halucinant. vineri am ajuns dis de dimineata la plaja. sa fi fost 8 jumate. in fata mea niste cetateni pe care-i banuiesc a fi posesori de bmw alb comanda o sampanie. dupa nici 5 minute de ample dezbateri alti cetateni, tot in fata mea dar mai la stanga, fac si ei semnul sa vina sampania. nu mai conta ca erau chiar pe mal si le faceau algele covor pana sub sezlong, nici ca treceau tiganii cu table si porumb fix prin fata lor. sa fie sampanie. ii banuiesc pe cei din urma ca aveau mertan alb. toate acestea se intamplau la crazy beach, unde de altfel se mananca destul de bine. asta daca treci de faza cand ai citit meniul si inca nu stii ce sa-ti iei. eu as recomanda si somonul cu ananas si ardei copt cat si jumatatea de cocos pitic. le-am incercat, le-am digerat, le-am apreciat.

pe strasse ca sa zic asa, parca mai putina aglomeratie ca in anii trecuti, sau poate nu am prins eu weekendul cu sasha cum s-ar zice. in orice caz se putea circula, cu conditia sa nu prinzi autobuzul bellagio in drum. in caz ca nu stiti despre ce vorbesc, aia de la bellagio au facut o combinatie romaneasca intre carnavalul de la rio si ibiza … se plimba oamenii cu un autobuz descoperit cu circa 3 km la ora prin statiune, autobuz care are niste boxe din care razbate la un volum suparator un fel de latino house altoit cu vorbele proaste ale unui mc. autobuzul da si cu fum, autobuzul e imbracat precum globul de disco in oglinzi, autobuzul e plin de pizde. binenteles. sunt acolo si negrese si minione si siliconate si cam orice gen te-ar interesa, toate cu pene in cap si spoite in curcubeul aromelor skittles, toate dansand in ritmuri proaste de samba electronica. umbla vorba prin statiune ca la bellagio ar fi 250 de fotomodele/manechine platite sa stea acolo de la 23 la 2 in fiecare seara. strategie buna dealtfel, 3000 de melteni fiind o cifra atinsa destul de des de local. asa umbla vorba …

mania a fost plina la deschidere, plina cat sa poti sa dansezi in voie si sa te bucuri de sunetul impecabil de pe dancefloor. crowdul a fost mix, aproape de vacanta as spune. nici prea multi cunoscuti, nici prea putini, in orice caz s-a stat masiv pana dupa pranz, lucru bun dealtfel. soarele e foarte periculos intre 11 si 4 dupa cum stiti. mania ramane clubul meu preferat din romania. m-am distrat copios, coafura rezista.

wekendu asta am fost cu colegu cezar in marea britanie. la londra mai exact. cu avionu. pe cursa blue air sunt inzecit mai multi huseni decat veti vedea vreodata spre spania sau italia. chiar si spre napoli cred. lipseau gainile din overhead compartment. la dus am zburat cu un avion mint airways, boeing 757 jumatate de echipaj spanioli jumate romani. in jumatatea spaniola era o stewardesa atat de frumoasa incat dupa ce mi-am ridicat fata de pe jos am trecut cu vederea micile inconveniente ale calatoriei doar uitandu-ma la ea. la londra 18 grade direct, mare bucurie. din pacate la club atmosfera a fost incendiara in ambele sensuri. cand am terminat de pus muzica eram ud lac. desi la inceput crowdul parea de expirat trebuie sa recunosc ca m-am inselat un pic, oamenii erau pe distractie dar si pe muzica. per total mi-a placut la londra, singurul lucru deranjant sunt preturile. “everything money money” vorba taximetristului nostru turc …

pentru prima data. trebuie sa recunosc ca genul asta de balci in mijlocul orasului este exact ce trebuie. s-ar fi putut face in centrul vechi dar este mult prea hip acum zona, asa ca mai bine pe arthur verona. rimeaza cu vermona.

toti hipsterii din capitala si nu numai erau pe acolo. chiar si aia batrani. per ansamblu tot circul era aparent degeaba … la multe dintre standuri trebuia sa stai minim 2 minute ca sa intelegi despre ce e vorba. unii chiar furau curent de-a dreptul. nu cred ca sunt eu slow cred doar ca traim in secolul vitezei si intre 3 saluturi cu prieteni pe care nu i-ai mai vazut de la rokolektiv ar trebui din mers sa intelegi si ce in stanga si in dreapta. ca sa te opresti eventual unde iti sclipeau ochii si sa cumperi ceva. un obiect, un sfat, un zambet. parea o combinatie de hipioti traditionalisti cu societatea civila, ma asteptam in orice moment sa vad un stand cu salvati delta si cu vania la microfon. nu am avut parte de asa ceva, am avut insa parte de o ploaie torentiala in mijlocul careia punea maus cu cortul plin. la anul am vorbit cu baietii facem si noi stand unde sa te arunci in cap de la o inaltime de 2 metri. 5 ron saritura. sau abonament pentru tot festivalul.

singurul lucru deranjant de-a dreptul a fost ca refuzasem mai devreme felul doi pentru ca sa am loc de cine stie ce bunatati maramuresene, cine stie ce saorma de nisetru sau de stiuca, clatite cu carne de mistret si asa mai departe … aiurea ! era unu’ cu sarmale si mamaliga de la care am luat doar o briosa cu branza dulce, si cam atat. la modul stradal zic. pana la urma am mancat un hot dog la 5 lei. tot cu 5 lei puteai sa dai si cu lichid, lucru bun avand in vedere ca-mi place berea la draft de mic. grolsch e o alegere buna intradevar, dar nu cea mai buna.

* lasand astea la o parte tin sa va anunt ca am descoperit o saorma senzationala. vitel cu berbecut. la haleala se numeste si e pe langa gara de nord, aproximativ vis-a vis de gipopescar. ce sosuri au oamenii s-a terminat jmekeria. plus salata, ardei tras la tigaie, ceapa trasa la tigaie si tot felul de condimente si ingrediente la care nu te-ai gandi, dar la care te tot gandesti dupaia. fantastic, nota 10 !

el clasico

May 9, 2011

sau revelionu’ pe romaneste. weekendul ala magic cand vin toti la mare cu scopul asumat de a-si rupe capul. mai nou la figurat, pe vechi era la propriu. acum la distractie participa si straini. anul acesta mai multi ca niciodata. vorbesc de zona de nord mamaia, sunwaves in special, muzica electronica in general. distractia si hotelurile sunt ca niste vase comunicante, se doarme in ture, unii fac cu doua opriri la boxa, altii pleaca cu mai multa benzina, scapa cine poate. se invarte lumea in 2 kilometri patrati ceva de nedescris. se vorbesc prostii inimaginabile in toate limbile pamantului, lumea este extrem de colorata. senzatia mi se pare magica si la faza asta sunt sigur ca mamaia e irepetabila. si inca nu s-a ajuns la apogeu. toate par facute sa mearga incontinuu zi si noapte, plaja – club sau ma rog cort – plaja dar vai ! zeii 1maiului nu au tinut cu plaja se pare. anul acesta a fost clar sub zodia cortului. de sus sunt sigur ca zona parea un fel de area 51, ce sa mai … de 1 mai daca nu aveai cort nu existai !  desi frigul a tinut pe camera destula lume ziua, partea plina a paharului e ca vremea innorata parca atrage dupa ea si o muzica mai serioasa. nu-ti prea arde de trompete cand bate vantul :)

cronologic luand-o eu am ajuns joi in mania fix cat sa prind ultimele 40 de minute ale lui mike huckaby. foarte fin. din pacate dupa el a urmat un lee foss pe cat de plictisitor pe atat de galagios. vineri nu am stat decat in cortul arpiar si bine am facut. muzica a fost excelenta cap coada si atmosfera si mai si. pe plaja lineupul a fost mai putin inspirat sambata, ceea ce nu se poate spune si despre muzica alexandrei care a fost excelenta. singurul moment cand soarele ne-a zambit a fost, fara vreo semnificatie mistica deisgur, spre sfarsitul setului meu de 2 ore. care tocmai incepuse defapt. asa e in tenis !

duminica am ajuns pe la pranz din nou pe plaja, pentru a prinde un cort minus arhiplin si un cort semigol unde cassy si villalobos sovaiau intre acid house si minimal, totul mixat de pe placi tectonice desigur. am auzit chiar si celeda. la marco carola a fost tinut captiv tot kudosul hipnotizat parca de sprayurile italienesti. s-a terminat curentul la ora 4 dupamiaza cu cortul arhiplin. muzica curgea si la terasa de ore bune deja. as vrea sa zic ca mi-a placut foarte mult cristi cons, dar totusi nu e cinstit fata de restul colegilor care au prestat pe terasa, toti au demostrat ca romanii au talent :)

* si prelungirile el clasico au fost impresionante. survivor style 5 plus. m-am simtit mai bine ca in las vegas !

joia trecuta am fost la ploiesti. trebuia sa pun muzica, si am pus, in casa memoriala a lui nichita stanescu din localitate. mai tarziu am aflat ca e defapt o casa de targovet si a fost resedinta temporara a marelui poet. in orice caz, pe drum fiind, am  aberat putin cu colegul prik, despre necesitatea aparitiei labelului nichita. macar si pentru a umple de substanta vorbele asta e ultima de la nichita, cutare a semnat cu nichita, ma cauta nichita sau, de ce nu, fac un remix pentru nichita. altfel, cred ca marele poet s-ar intoarce in mormant daca ar sti ce se intampla la el in pivnita. locul dragut insa. exact cum scrie si la intrare “casa de targovet”. carare pietruita, toaleta in curte, tot ce trebuie :)

sambata seara am luat cu asalt kristalul care pare mai inaccesibil ca niciodata. pare desi nu este chiar asa. impactul psihologic al lucrarilor de pe soseaua pipera s-a facut insa simtit pe ringul de dans. nu in sensul ca am pus muzica industriala ci in sensul ca attendingul a fost un pic sub asteptari. oricum la 10 ani de sunrise pot sa declar ca i-am dat nota 10 colegului cezar* cu care m-am distrat copios si la after. vorba aceea sa-i dam cezarului ce-i al cezarului !

joia aceasta am ajuns la brasov. sa fiu sincer nu mai stiam exact daca am pus vreodata muzica in brasov, dar parca nu. la o analiza mai atenta am stabilit ca nu. nu ma asteptam la mare lucru din partea orasului in care niciodata nu a fost nimic. totusi, desi nu a fost foarte multa lume, am ramas suprins placut. nu stiu de ce, nu stiu nici macar de ce ma asteptam la ceva mai nasol. cert este ca am fost urmarit de o echipa de saboteuri de la bucuresti. nici nu apucasem sa pun 5 piese cand, la o simpla observatie ca monitorul scoate niste sunete specifice pieselor lui ricardo villalobos, mihai amatti (caci despre el este vorba) se ofera sa ma ajute butonand in spatele boxei ceva. inutil sa mai intru in detaliile de dupa fum, cert este ca lipsa monitorului dubleaza cantitatea de jaggermeister pe care trebuie sa o  bei.

a doua zi m-am trezit realtiv devreme pentru programul meu, adica la 11. nu ca nu as fi vrut sa dorm, dar unu la mana nu pot sa dorm mai mult de 4 ore dupa ce ma imbat si doi la mana era un soare prea frumos afara ca sa nu ies un pic sa ma plimb in brasov. un oras foarte frumos dealtfel. in piata sfatului era o actiune conjugata a politiei cu jandarmeria si pompierii. aveau on display toate nuncegele, pistoletele, scuturile si castile din dotare. copii mici analizau incarcatoare de pistolete carpati si asa mai departe. toti gaborii erau binevoitori si tipla. de gaborite nu mai zic. interesant este faptul ca majoritatea copiilor zic cand sunt mici ca vor sa fie politisti. deobicei insa, dupa ce treci de clasa a 4-a si ai invatat sa numeri, sa inmultesti cu 7 si alte chestii complicate, descoperi alte viitoare meserii pe care oricum le vei abandona si pe alea la un moment dat. cum ar fi pilot de formula 1 sau astronaut. in cazul meu. m-am abtinut sa fac glumitele cu afganistan desi purtam fasul de camuflaj, nu de alta dar glumele mele proaste parca se fac in public si oricum scopul lor intrinsec este de a-i jena pe restu’. acum nu era cazul.

toate bune si frumoase in piata sfatului, carciumarii scosesera mesele, oamenii isi beau cafeaua linistiti la soare, o atmosfera clasica de buricul targului. parea ca e o dimineata frumoasa de sambata insa era una de vineri. dat fiind ca nu le am cu brasovul am primit o recomandare care mi-a schimbat total viata. am mers sa mananc la sergiana, un restaurant romanesc fix in sensul giratoriu cum cobori dinspre piata sfatului pe strada lunga. asa se numeste. strada lunga. restaurantul este defapt la subsolul aro palace si are ca sigla un taur. asta e de bine.

fiind pe coltul unei cladiri, pivnita transformata in restaurant reflecta destul de bine asta. practic sunt 2 tuneluri destul de generoase cu mese la stanga si la dreapta in niste separeuri boltite. scaune din lemn masiv dar confortabile in acelasi timp. buton de chemat chelnerul la fiecare masa. chelneri imbracati in costume populare romanesti si foarte amabili. meniul este imbracat in piele si incarcat cu vorbe parca extrase din cartile lui radu anton roman, numai bune de inspiratie pentru glumitele kilometrice ale lui valau de pe facebook. cum ar fi : duhaneli rasucite pe papira (tigari) vinuri de suschini pan le cetesti si tot asa. din cand in cand este asezonata bucatelor prezentate si cate o poezioara. am notat una de betzivi care mi-a placut in mod special: dumicatu strochit bine, lunecă precum pe șine !

la categoria mancare efectiv nu am cum sa va povestesc ceva pentru ca acolo exista totul. asta chiar e un meniu pe care trebuie sa-l vezi cu ochii tai, si sa mananci cu gura ta. eventual si pe banii altora daca aveti posibilitatea. nu ca ar fi scump, dar totul e mai bun cand e moka, se stie !!! la inceput esti servit cu jumari cu ceapa din partea casei la care am adaugat eu si palinca casei. as zice tuica casei dar tot cacofonie este si oricum desi ziceau ca e tuica mie mi-a parut a fi palinca. toate ciorbele sunt acolo, de la ardeleneasca cu salata si tarhon la ciorba in paine sau mai clasicele de vacuta sau de burta. stau excelent pe mancarurile din vanat si porcelile romanesti doar ca denumirile din meniu au un farmec aparte, fapt care te face sa vrei de toate. de toate nu se poate, asa ca mi-am luat o pulpa de caprioara in sos de alune indreptat cu fructe de padure si orez. m-ar fi tentat si o tocana de mistret dar am mers pe recomandarea ospataritei. la capitolul beri era cat pe ce sa cred ca le dau o nota proasta insa s-au scos pe ultima suta cu holsten nefitrata la draft care este o bere bunicica. aluneca dumicatu cu ea de numa numa. in orice caz, ori sunt eu diletant, ori se vede treaba ca nu am prea fost prin brasov insa jumatate dintre cei pe care i-am sunat sa le promovez acest local m-au luat la misto pe genu “da cum frate sa nu stii, eu mananc acolo de 4 ani, ce dracu !”. practic nu am facut cine stie ce descoperire underground, dar cu siguranta urmatoarele dati cand mai poposesc in brasov voi manca numai acolo. ceea ce va sfatuiesc si pe voi.

stand asa la masa si contempland la vecinii mei intr-ale imbucatului am avut o revelatie. ba frate mi-am dat seama ca nu inteleg barbatii slabi care umbla cu femei grase. nu am nimic cu ei, pana la urma e nevoie si de ei (la fel cum e nevoie si de dj si de ingineri si de pompieri si asa mai departe) ca societatea sa evolueze, dar chiar nu-i inteleg deloc, in timp ce viceversa mi se pare perfect naturala. barbatul gras cu femeia slaba. de ce ? pentru ca barbatii sunt porci iar femeile sunt frumoase. observ acum cand scriu ca am folosit frumoase in loc de curve ceea ce e un semn ca incep sa ma maturizez. la dracu, saptamana trecuta tocmai ce mi-am aranjat prima data parul de pe piept, e clar !!!

* o parte din setul nostru de la kristal diseara de la 23:00 pe dance fm (89.5)