young as he is, praslea is an old inhabitant of our beloved city. the sibiu native was making waves long before you could tell house from techno or funky from disco. let’s just say he knows what is what and who is who. but who is he ? that we really can’t tell but it’s only obvious that he is futere enough for our taste

* via anastasia

* primul de sus ramane in continuare cel mai jmeker flyer pe care mi-a aparut numele, or at least i think so. both made by crystal meth :)

acest boschetar pe care il vedeti zilnic pe la ikea si hornbach nu are altceva mai bun decat sa-si mai faca el cate ceva prin casa. pe langa ca a descoperit bormasina SDS frate trece prin orice a mai descoperit si bucuria de a putea pune o etajera unde vrea si cand vrea. evident vrea cand e acasa, si in special se pare ca bormasina in romania merge mai bine dimineata. nu se stie cu certitudine daca spiralul se consuma mai putin din cauza temperaturii mai joase dimineata, sau daca luna influenteaza in vreun fel modul ciocan dar cu siguranta merge foarte bine in jurul orei 8. lucru atestat si de cercetatorii britanici. motivul real al acestui timing nu-l pot vedea decat in ulterioarele discutii la cafea cu colegii. pe genu ce-i cu pizda aia ma ? frate am dat o gaura azi dimineata sa pun un tablou si am nimerit in armatura, s-a rupt spiralu ca era d-ala din obor si …

acest cacat cu bormasina a luat parca locul vechiului securist despre care se credea ca exista in fiecare bloc. ei bine, cetateni, au murit oameni la revolutie ca sa nu mai credem, sa stim ! stim cu siguranta ca exista un boschetar cu bormasina in fiecare bloc. asta in blocurile cele mai norocoase. incep sa cred ca bormasina nemteasca a fost unul dintre motoarele revolutiei din 1989. un veritabil vector. daca darami pereti cu ea de ce nu ai darama si un regim. de ce sa nu darami psihic toti vecinii, pana la urma e 8 dimineata, oricum nu doarme nimeni !

* precizez ca bunicamiu avea bormasina de prin 78 sau ceva ca facea constructii dastea cu baraje prin orientul mijlociu, si veneau pe rand vecinii sa o imprumute. faza e ca era black&decker (firma americana) si bunicamiu in mintea lui si-ar fi dorit tot un BOSCH ma nene …. 

* cel mai profund film despre viata, dragoste si semnificatia vietii in genreal pe care l-am vazut de la The Fountain incoace. nerecomandat amatorilor de blockbustere filmul chiar este premium de la imagine la jocul actorilor, as putea gasi cusururi doar la montaj, probabil boala profesionala. nu ca nu as intelege stilul doar cred ca se putea si mai bine mai ales la ce imagini sunt. e la fel de posibil sa plangeti pe cat e de probabil sa nu prea intelegeti nimic. exact ca viata. daca nu iubesti trece pe langa tine.

atat cat poate fi noaptea desigur. ma intalnesc cu niscaiva amici romani la un restaurant italienesc pentru a pregati stomacul pentru alcool. mancarea buna, atmosfera draguta. ajungem si la petrecere, atmosfera amestecata. ca la londra. amestecul e atat de puternic in general incat eu am senzatia ca vorbesc mai bine enegleza decat 80% dintre cei pe care ii intalnesc. nu ma insel, in londra nu prea sunt englezi, desigur.

prima data am vazut londra la 14 ani. pe toata. tata lucra la bbc si intr-o vacanta ne-a plimbat 2 saptamani peste tot, efectiv peste tot. am ajuns chiar si la brighton. tin minte ca m-a impresionat muzeul stiintei din londra, musai sa-l vedeti daca stati pe acolo mai multe zile. dar cel mai mult m-a impresionat respectul oamenilor pentru meserii si nenumaratele pravalii de te miri ce. si faptul ca e cel mai viu oras pe care l-am vazut pana acum. precizez ca mult prea adulatele barcelona si amsterdam mie nu mi se par orase, am o viziune mai imperiala asupra termenului de mare oras.

saptamana trecuta am vazut cand plecam spre aeroport un om trecut bine de 50 de ani, cu parul alb si rucsac in spate care urca plin de energie la deal pe un monociclu. ce m-a frapat a fost ca nu ma frapa absolut nimic la acest peisaj, parea fix de acolo. si nici nu se chinuia sa urce la deal, pur si simplu urca. you gotta love london !